Despre Fragonard

O afacere de familie inca din anul 1926 ...

In ultimele noua decenii, patru generatii din aceeasi familie s-au succedat la conducerea companiei. In timp ce, in cursul secolului trecut, lumea parfumeriilor sufera mai multe schimbari legate de avantul chimiei moderne, de explozia consumului si a marcilor, durabilitatea casei Fragonard si succesul sau exceptional ilustreaza exceptia triumfului unei parfumerii traditionale de calitate, cu o clientela rafinata in cautarea autenticitatii.

Secretul succesului Casei Fragonard se rezuma la pasiunea unei familii pentru meserie, regiune si un anume stil de viata...

Parfumul in antichitate – un mijloc de comunicare cu zeitatile.

Etimologia cuvantului „parfum” se regaseste in expresia latina „per fumum” (prin fum, cu ajutorul fumului), astfel ca, cu mult timp inainte de se pune la punct tehnicile moderne de producere a parfumului, primele parfumuri au fost obtinute din arderea lemnului, a rasinilor si a unor amestecuri mai complexe.

Omul a fost dintotdeauna expus mirosurilor si, chiar daca etimologia cuvantului nu reprezinta o dovada in sine, putem sa presupunem ca primele sale descoperiri s-au facut in jurul focului, in care arunca plante, iarba, frunze, ramuri din diverse specii vegetale. Din punct de vedere stiintific, arheologia permite atestarea certa a producerii si, mai ales, a utilizarii parfumului incepand cu al patrulea sau al treilea mileniu, I.H.  Utilizarea parfumului este contemporana cu aparitia primelor si in scop religios, pentru comunicarea cu zeitatile si pentru a permite mortilor sa se intalneasca in lumea de apoi, in special la egipteni.

Egiptul – centrul antic al parfumului

Dintre toate marile civilizatii ale Antichitatii, Egiptul influenteaza cel mai mult istoria parfumului. Chiar daca, spre sfasitul Imperiului Roman, influenta sa economica si politica devine minima, Alexandria joaca inca un rol determinant in industria parfumului, prin corporatiile parfumierilor si alchimistilor renumiti. In Egiptul antic, sarbatorile religioase erau numeroase si acompaniate, in mod sistematic, de ofrande parfumate. Totusi, egiptenii nu au limitat utilizarea parfumurilor in scopuri exclusiv religioase. Daca anumite parfumuri erau efectiv rezervate ritualurilor sacre, altele erau utilizate in viata cotidiana pentru a cuceri, a seduce persoanele de sex opus, precum si pentru imbunatatirea calitatii convieturii domestice, creand un cadru care sa stimuleze simturile olfactive, asemenea celui dedicat zeitatilor.

Grecia – inceputurile igienei si al cultului corpului

Ca si in alte domenii, Egiptul si Orientul vor transmite, pe cale maritima, stiinta parfumurilor catre Grecia. Mai apoi, acestia vor importa materiile prime pentru obtinerea parfumurilor, devenind astfel experti in obtinerea de arome variate de parfumuri. Pentru o perioada, s-a mentinut, destinatia preponderent religioasa a parfumurilor, insa interesul grecilor pentru parfum s-a indreptat, in egala masura, si pentru utilizarea acestuia in scop medical si pentru igiena corporala.

La barbat, cultul corpului este asociat cu exercitiile fizice si cu baile publice in timpul carora barbatii utilizeaza, uneori in exces, uleiurile parfumate. Cat despre femeie, aceasta rezerva ore intregi toaletei sale in interiorul gineceului.

Cuceririle lui Alexandru cel Mare spre Orient, asemenea expeditiilor faraonilor, reprezinta o ocazie de se aproviziona cu parfumuri, tamaie si condimente. Cu aceasta ocazie, grecii aduc in Occident arome  noi de origine animala, precum moscul si ambra gri, care vor revolutiona industria parfumului.

Roma – de la cumpatare la desfatarea simturilor

In aproapre o mie de ani de istorie, Roma se transforma dintr-un satuc in capitala de necontestat a umanitatii. Daca Republica reuseste pentru mult timp sa impuna politica de cumpatare, in timpul Imperiului aceasta este inlocuita de fastul produs de descoperirea rafinamentului oriental si a parfumurilor. Baile publice atrag o clientela numeroasa si ingrijirea corpului este foarte raspandita in randul claselor favorizate ale Romei antice. Mirosurile, parfumurile ambientale, uleiurile si cremele pentru piele si pentru par, aromele condimentate sunt arhiprezente in inima Romei. Aceasta abundenta ii face pe moralistii epocii sa condamne utilizarea in exces a parfumurilor.

Marile religii monoteiste

Adoptarea catolicismului de catre imparatul Constantin, in secolul al IV-lea d.H. a dus la retragerea utilizarii in exces a parfumurilor, asociata cultelor orientale. In momentul in care Imperiul Roman cade, Biserica Catolica ramane singura forta organizata in fata barbarilor, iar utilizarea parfumului va fi limitata la uzului profan, pentru o lunga perioada.

Religia si cultura evreiasca se dezvolta sub influenta cultelor orientale si egiptene. Iudaismul a lasat scrieri din care e lesne de inteles statutul sacru al parfumurilor si tamaiei.

Pentru Musulumani, parfumul este in centrul tuturor ceremoniilor religioase, Coranul precizand care sunt exact produsele care trebuie folosite si ritualul de urmat in fiecare situatie. Utilizarea profana este, deasemenea, apreciata si savantii arabi vor folosi cunostintele lor in evolutia parfumurilor. Dezvoltarea rapida a relatiilor comerciale cu restul lumii civilizate duce la raspandirea cunostintelor acestora in domeniul alchimiei. 

Evul Mediu si influentele barbare

Adoptarea Crestinismului ca religie oficiala a restrans utilizarea profana a parfumului din perioada Imperiului Romana, iar, dupa invaziile barbare, desfatarile cu parfumuri au ramas doar o aminitire. Cu toate acestea, evolutia parfumului nu este sincopata nici in aceasta perioada, secretele acestuia transmitandu-se succesiv de la civilizatie la alta.

In perioada invaziilor barbare nu este vorba neaparat de opozitia intre parfumurile usoare si cele puternice, ci, mai ales, de opozitia intre parfumurile romane si mirosurile urate barbare, care vin de la toaleta sau de la bucatarie. Pentru un timp, se vor folosi doar plantele aromatice cultivate in gradinile fermelor dupa modelul celor dezvoltate de Carol de Mare in palatele si domeniile sale. Desi problema igienei ramane o preocupare importanta si in Evul Mediu, foarte multe arome de parfum s-au pierdut si nu au mai fost regasite decat dupa redeschiderea rutelor comerciale romane, respectiv cu ocazia descoperirii unor noi civilizatii prin vestitele calatorii facute de Marco Polo. Venetia devine, astfel, pentru un timp, inima comertului cu parfumuri.

De la Renastere la Secolul Luminilor

Spre finalul secolului al XIV-lea, parfumurile lichide iau locul, treptat, produselor parfumate solide. In Renastere, apa era asociata cu tot ce este rau si chiar se banuia ca este responsabila de raspandirea ciumei. Pentru a se proteja de epidemii, medicii imbracau robe lungi si isi acoperea fata cu o masca prevazuta cu un cioc lung, umplut cu arome parfumate. Baile erau considerate ca periculoase si nesanatoase, astfel ca  societatea recurge din ce in ce mai des la parfum pentru a acoperi mirosurile dezgustatoare ale corpurilor nespalate. Se preferau aromele foarte puternice, ametitoare, suficient de eficiente pentru a-si indeplini misiunea de disimulare: ambra, mosc, iasomie, tuberoza, etc. In secolul al XVI-lea, in zona Toscana, parfumurile au fost produse si comercializate cu mare succes de catre vanzatorii de manusi; fiind utilizate in confectionarea manusilor, pentru anihilarea mirosului dezgustator al pielii necorespunzator. Asocierea intre piele si parfum duce la infiintarea in Franta a breslei parfumierilor in anul 1656.

In vremea regelui Ludovic al XIV-lea, aceasta corporatie obtine monopolul distribuirii parfumurilor. Cererea mare de produse parfumate, importate anterior din Italia, a determinat Franta la dezvoltarea propriei linii de productie. Regiunea Grasse, care beneficiaza de un climat deosebit de favorabil si de un dinamism regional conferit de Facultatea de Farmacie de la Montpellier, se orienteaza spre cultura materiilor prime pentru producerea parfumurilor, apoi, mai tarziu, spre fabricarea parfumurilor.

Secolul Luminilor reprezinta rampa de lansare a parfumurilor, in special al Apei de Colonie. Preparatul alcoolic pe baza de rozmarin, bergamota si lamaie devine parfumul preferat al secolului.

Franta, prin reprezentantii de la curte care constituiau un model de rafinament inegalabil pentru restul populatiilor europene, devine patria celor mai mari parfumieri si a creatiilor celor mai inovatoare in domeniul parfumurilor. Daca Parisul domneste asupra comertului cu produse parfumate, Grasse dobandeste renume mondial pentru diversitatea si calitatea culturilor care stau la baza productiei de parfumuri.

In timpul Revolutiei franceze, parfumul nu mai reprezinta o prioritate, insa, cu toate acestea, unii creatori se folosesc de tragismul evenimentelor pentru promovarea produselor lor, precum „Parfum de ghilotina” sau „Crema lui Samson”.

Mai apoi, Imperiul instaureaza un nou gust pentru lux si pentru produsele scumpe si rafinate.  Pentru a satisface dorintele imparatului Napoleon, parfumierul lui oficial va crea un model de sticla destinat a fi purtat in cizmele celui mai puternic barbat al lumii occidentale.

In secolul al XIX-lea, ca toate ramurile industriei, producerea parfumului va atinge o dezvoltare revolutionara. Aparitia chimiei moderne, democratizarea progresiva a societatii, aparitia burgheziei si avalansa descoperirilor stiintifice si tehnice in toate domeniile vor reorganiza total meseriile si produsele de parfumerie. Progresul chimiei organice duce la fabricarea de molecule de sinteza care reproduc calitatile olfactive ale celor mai rare esente. Parfumurile sunt consumate sub forma de saruri de baie, pliculete pentru dulapurile de lenjerie sau pastile, si pulverizatorul, inventat in anul 1870 de scriitorul Brillat-Savarin, care simplifica utilizarea preparatelor pe baza de alcool.   

Secolul al XX-lea – suprematia parfumului

In secolul al XX-lea, parfumul provoaca reverie si este asociat cu celelalte creatii artistice, nemaifiind dorit doar pentru mireasma sa unica, ci si pentru imaginea pozitiva pe care o ofera individului. Denumirile parfumurilor evoca exotism , stari de spirit sau natura. Producatorii de sticle isi pun talentul in slujba producerii unor flacoane rafinate si atragatoare pentru promovare noilor parfumuri. Marii creatori de moda, incepand cu Paul Poiret, primul care a asociat creatiile sale cu parfumurile, invadeaza usor-usor aceasta lume inchisa a parfumului.

Zona Grasse si Parfumul

Grasse este unul dintre acele locuri pe care sa-l asociezi imediat cu amintiri superbe daca ai avut ocazia sa petreci acolo un sejur sau chiar doar cateva ore. Statiune de vacanta sau capitala a parfumului, Grasse ramane un oras istoric si modern, in acelasi timp.

De la Tabacari la campurile nesfarsite de trandafiri de mai

Situarea geografica exceptionala a zonei Grasse (in sudul Frantei, langa de Coasta de Azur) ii confera un climat placut si favorabil cultivarii numeroaselor specii de plante florale si aromatice. Beneficiind de soarele cald al sudului Frantei, de blandetea Marii Mediterane, de prospetimea nocturna, zona a cunoscut o dezvoltare semnificativa, inca din Evul Mediu. In secolul al XV-lea, s-a dezvoltat industria tabacariei, care i-a conferit zonei un renume mondial. Pielea de Grasse era celebra pentru calitatea ei si pentru culoarea verzuie obtinuta din macerarea mirtului. Proximitatea cu peninsula italiana unde aceasta industrie domina economia, cat si dinamismul regional dat de facultatea de farmacie de la Montpellier stau la baza avantului acestei activitati si a prosperitatii zonei.

Pe de alta parte, climatul foarte bland al regiunii permite cultivarea cu succes a iasomiei pe campii intinse inca din anul 1560. Productia de trandafir de mai, de tuberoza sau de levantica vor completa peisajul.

Cererea crescanda de produse parfumate sta la baza dezvoltarii productiei de materii prime pentru parfumerii in zona Grasse. 

Din secolul al XVI-lea, cand Provence a fost anexata Coroanei franceze, acest lucru a ajutat productia locala de produse din piele sa castige favoruri la curtea regala. Grasse, oras al tabacariilor si zona a materiilor prime pentru parfum, se lanseaza in fabricarea produselor din piele parfumate. In 1614, Ludovic al XIII-lea creeaza Corporatia Maistrilor Confectioneri de Manusi, care, din 1724 capata un statut aparte in zona Grasse. Cu timpul insa, producerea parfumului devine activitatea exclusiva a fabricilor din Grasse.

Secolul al XIX-lea marcheaza aparitia unei activitati industriale care inglobeaza treptat mestesugurile locale. Marile fabrici familiale se dezvolta in aceasta perioada, dintre care cateva prospera inca si in zilele noastre. In afara de fabricarea produselor finite de parfumerie, uzinele din Grasse devin esentiale pentru furnizarea materiilor prime pentru producerea parfumurilor.

Cele doua razboaie mondiale si criza din 1929, precum si dezvoltarea comertului international, vor limita suprematia  zonei Grasse, astfel incat capitala parfumului nu reuseste sa devina si capitala industriei produselor parfumate de sinteza, care se va dezvolta mai in Elvetia, in Statele Unite si in Germania.           

Astazi, Grasse ramane capitala parfumurilor produse dupa metode traditionale si locul preferat pentru cei indragostiti de parfumurile de calitate.

Scoala simtului olfactiv

Sensibilitatea adultilor este, in mare parte, rezultatul mediului cultural, senzorial si social cunoscut din anii copilariei. Ca si celelalte simturi, mirosul poate si merita sa fie educat. Solicitat in fiecare zi la fel de mult ca si vazul, auzul sau simtul tactil, totusi se transmite generatiilor tinere ca fiind un simt secundar. Insa regiunea Grasse si istoria acesteia, aflata in simbioza cu parfumul, face exceptie, in sensul ca, inca din primii ani de viata, tinerilor le sunt transmise procedeele de fabricatie, mostenite de la generatiile precedente. Urmand pasii parintilor, tinerii isi gasesc usor drumul spre fabricile familiale de profil.

Astfel, cei mai buni specialisti ai simtului mirosului sunt din  zona Grasse sau au urmat cursuri intensive in uzinele din regiune. Un „nas” bun este capabil sa memoreze mai multe mirosuri primare si sa-si imagineze rezultatul amestecului intre ele. Aceasta capacitate este insotita de aceea de creare si adaptare la gusturile clientilor.

Astazi exista scoli care ofera formare profesionala de specialitate in domeniu, realizata in marile intreprinderi unde se fabrica materiile prime.

Piramida olfactiva

Piramida olfactiva defineste structura unui parfum, prin descrierea notelor pe care le percepem la un anumit interval dupa ce ne-am parfumat.

Notele de varf – sunt acelea resimtite in primele momente si sunt foarte volatile. Aceste note se vor resimti imediat dupa ce am pulverizat parfumul si dureaza maxim doua ore. Materiile prime utilizate pentru notele de varf sunt , in special, cele din familia citricelor (lamaie, bergamota, portocala sau neroli). Aceste note sunt cel mai greu de obtinut, fiind, cel mai adesea, cele care decid cumpararea parfumului si constituie 5% din mirosul specific parfumului.

Notele de inima (sau de mijloc) – se resimt de la 15 minute pana la patru ore. Notele de inima sunt compuse din iasomie, lacramioare, trifoi, violeta, trandafir sau magnolie.

Notele de baza – se mentin de la o ora pana la 24 de ore. Anumite materii prime se mentin pana la trei luni pe anumite textile. Notele de baza dau persistenta parfumului si care fixeaza notele de varf si cele de inima. Putem aminti ca materii prime utilizate: muschi de stejar, opopanax, esenta pura de trandafir, mosc sau lemn de santal.

Este vorba de o istorie de familie, a parfumului si a femeilor, o istorie care incepe in anul 1926, an in care Eugene Fuchs deschide prima sa parfumerie sub numele de Fragonard, ca omagiu adus unui pictor celebru din zona Grasse. Din generatie in generatie, intreprinderea se va dezvolta, astfel ca nu va mai face doar vanzari directe, ci va exporta materiile prime si altor parfumerii celebre, precum Elisabeth Arden, in Statele Unite. Fabrica a devenit o uzina care functioneaza in trei locatii diferite, toate deschise publicului. 

In anii ’70, Jean-Francois Costa, nepotul lui Eugene Fuchs si mostenitor al afacerii, vine cu ideea de a reuni toate colectiile de obiecte care au legatura cu istoria parfumeriei si, astfel, ia nastere un muzeu in Grasse, urmat de alte doua boutique-uri – muzeu in Paris, o initiativa care contribuie la prosperitatea deja infloritoarea a Casei Fragonard, conferindu-i si o dimensiune culturala.

Intre timp, femeile din familie au intrat si ele in aceasta aventura minunata. Mai intai, Helene, sotia lui Jean-Francois, ancoreaza Fragonard in traditia provensala, constituind o vasta colectie de costume si bijuterii specifice zonei, prezentate astazi in somptuosul hotel particular al lui Clapier-Cabris. Situat in inima zonei Grasse, aceasta cladire ofera, printr-o succesiune de saloane private, o calatorie emotionanta intr-un tinut al elegantei si rafinamentului.

In aceasta saga de familie, se alatura si Agnes si Francoise, care inca din tinerete il vor ajuta pe tatal lor la coordonarea afacerii. Ocupandu-se de partea de marketing, creatie si urmarirea productiei, Agnes si Francoise Costa se ocupa de afacerea familiei din pasiune. O calatorie in India le-a dat ideea de a face bijuterii din pietre semi-pretioase, cuverturi de pat brodate cu motive din istoria zonei Provence. Astfel, s-a nascut boutique-ul numit Confidential, un magazin cu aspect de budoar, situat in centrul Grasse, in care surorile propun spre achizitionare obiecte si lenjerii de casa.

1926 – Crearea Parfumeriei Fragonard in inima zonei Grasse - Parfumeria a luat nastere pe locul unei tabacarii din secolul al XVIII-lea, oferind o calatorie extraordinara de descoperire a misterelor parfumeriei traditionale. Masinile folosite, de la alambicuri din cupru pana la cele din atelierele de sapun starnesc un interes istoric, social si cultural in legatura cu tehnicile si conditiile de munca care se impuneau in parfumeriile familiale pana in anii ’50.

1968 – Deschiderea Uzinei de Parfumuri din Eze Village - Aflata intre Nice si Monaco, aceasta uzina beneficiaza de o situatie privilegiata intre mare si munte. Este vorba de o imensa uzina de parfumuri al carei modernism este scos in evidenta de catre fermecatorul oras medieval Eze. Tot aici se afla si un laborator de cosmetice in care sunt create cremele si celelalte produse de ingrijire a corpului marca Fragonard. O colectie rara si foarte interesante de flacoane si etichete de parfumuri, expusa in cladiri, ilustreaza istoria parfumeriei in Statele Unite de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la inceputul secolului XX.

1978 – Deschiderea Muzeului Parfumului in Grasse - Una dintre cele mai bogate colectii private de obiecte de parfumerie, rescriind 3000 de ani de istorie se regaseste in acest muzeu. Obiecte de parfumerie foarte rare (linguri egiptene, pomade medievale, etc.) stau alaturi de tablouri ilustrand femei care isi fac toaleta si langa mobilere provensale. O fanatana parfumata contemporana, opera a sculptorului Beatrice Guichard, intampina vizitatorii cu miresme de trandafir de mai.

1982 – Deschiderea Muzeului Parfumului din Paris-Opera, Rue Scribe - Situat fata in fata cu Opera Garnier, intr-un frumos hotel privat, construit in 1860 si locuit de Maria Callas, acest muzeu adaposteste colectia de obiecte de parfumerie stransa cu multa rabdare de Jean-Francois Costa timp de 60 de ani. Elementele de arhitectura si decoratiunile au fost restaurate cu mare grija pentru a pune in valoare aceasta colectie deosebita.

1982 – Deschiderea Fabricii de Flori de la intrarea in Grasse - In scopul de a permite unui numar cat mai mare de vizitatori sa se initieze in tainele parfumeriei, Fabrica de Flori permite descoperirea, in acelasi timp, a celor mai importante etape de fabricatie a parfumului. Vizita in atelierele de ambalare permit asistarea la procesul de metamorfizare a produselor parfumate iesite din uzina in produse finite rafinate gata sa fie comercializate. Fabrica este inconjurata de o superba gradina de plante aromatice.

1993 – Deschiderea Teatrului Muzeu al Capucinilor la Paris-Opera - Teatrul, construit in anul 1894, si renovat complet in anul 1993, popune o calatorie initiatica in universul parfumului. „Jean-Francois Costa a reunit in aceste locuri intime piese de colectie foarte frumoase din toate epocile, Vaze, amfore continand balsamuri utilizate in antichitate de catre egipteni (...) pomade cu miros de ambra, mosc si alte arome diverse”, Les Echos, sept. 2003.

1996 – Deschiderea primului magazin de parfumuri in Grasse, rue Ossola - Primul boutique destinat vizitatorilor se deschide in primavara anului 1996. Intreaga colectie de parfumuri si produse parfumate este expuse spre vanzare la aceleasi preturi ca si cele practicate in uzine. Plecand de la acest concept, se vor dezvolta viitoarele magazine Fragonard.

1997 – Deschiderea Muzeului Provensal al Costumelor si al Bijuteriilor din Grasse - Indragostiti si fini cunoascatori ai artei si stilului de viata specific zonei Provence, mostenitorii parfumeriei Fragonard au dorit sa imparaseasca pasiunea lor pentru costumele si bijuteriile din frumoasa lor regiune. Instalat in magnificul hotel privat din Clapiers-Cabris, muzeul adaposteste o colectie emotionanta din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea , care pune in valoare rafinamentul traditiilor provensale, formata din haine, accesorii si bijuterii colectionate de  catre Helene Costa.

1998 – Deschiderea primului boutique Fragonard Maison in Grasse - Fragonard Maison sau arta de a trai ... Fragonard prezinta  colectii exclusive de pilote, lenjerii de pat, ceramica, impletituri, reproduceri ale unor bijuterii din zona Provence.

1999 - Deschiderea de Fragonard Maison, la Paris, bd. St Germain si la Eze- Village - Fragonard Maison nu prezinta doar parfumuri si ape de toalete marca proprie, dar si colectii de lenjerie, ceramica, etc.

2000 – Deschiderea Cafenelei Muzeelor la Grasse - Situata la intersectia dintre principalele muzee ale orasului , aceasta cafenea aduna vizitatori aflati in sejur si care fac o pauza printre acordurile provensale.

2003 - Deschiderea Fragonard Confidential la Grasse - Intr-un cadru magic, un nou magazin reuneste bijuterii din pietre semi-prestioase, rochii si mantouri din matase sau din bumbac, lenjerii brodate, etc.

2004 – Deschiderea magazinului Fragonard la Paris , Rue de Francs Bourgeois - Pentru acest magazin, Fragonard a ales ca si locatie cartierul istoric Marais pentru a-si prezenta colectiile: parfumuri, lenjerii, bijuterii, imbracaminte.

2006 – Fragonard la Saint Paul de Vence - Intre mare si munte, Fragonard deschide al saptelea boutique pe Coasta de Azur. Aici sunt expuse spre vanzare toate colectiile exclusive in care Casa Fragonard a insuflat spiritul mediteraneean.

Deschidere Fragonard la Paris, Rue Saint Honore

Deschidere Fragonard la Paris, Caroussel du Louvre

2010 - Deschidere Fragonard la Paris, Montmartre

2011 - Deschidere Fragonard la Cannes

2011 - Deschiderea Muzeului Fragonard la Grasse - Muzeul Fragonard este dedicat celui mai celebru „copil” al orasului Grasse, pictorul Jean-Honore Fragonard (1732 – 1806). Acest muzeu prezinta cinsprezece lucrari reprezentative ale artistului. Adaposteste, deasemenea, o colectie de picturi ale altor doi artisti din zona Grasse Marguerite Gérard (1761-1837) si Jean-Baptiste Mallet (1759-1835).

2012 - Deschidere Fragonard la Nice

2013 - Fragonard in Romania prin ADDA Shop

2014 - Deschidere Fragonard la Marseille

2015 - Deschidere Fragonard la Paris, Haussman si Cannes, Forville

2015 - Deschidere Fragonard la Avignon, France si Milano, Italia

2016 - Deschidere Fragonard la Paris, Bercy Village

2017 - Deschidere Fragonard la Saint-Tropez